Tulburarea obsesiv-compulsiva este frecvent intalnita, debutand in adolescenta sau la adultul tanar. Aceasta tulburare se caracterizeaza prin aparitia unor obsesii si compulsii cu caracter persistent. Manifestarea lor in exces il determina pe subiect sa-si piarda timpul cu ele, devenind o adevarata tortura psihologica. Obsesiile pot fi ganduri, imagini, amintiri persistente si anxiogene, pe care subiectul le traieste ca fiind neadecvate si intruzive. Obsesiile pot avea o tematica variata, de la caz la caz: obsesii legate de producerea unei catastrofe, ganduri suicidale/ homicidale ( «Imi voi ucide sotia »), obsesii de contaminare (de virusi, microbi), obsesii legate de producerea unor accidente, obsesii sexuale, incestuase, homosexuale, obsesii pe teme religioase, obsesia ordinii, etc. Compulsiile sunt comportamente /ganduri repetitive utilizate cu scopul prevenirii si reducerii anxietatii generate de gandurile obsesive. Cele mai frecvente compulsii sunt: spalatul pe maini, numaratul excesiv si inutil, ordonarea simetrica a obiectelor, repetarea unor cuvinte (in gand), rugaciuni, fraze fara sens. De cele mai multe ori persoanele ce se confrunta cu aceasta problema incearca sa reziste acestor compulsii, insa nu reusesc sa lupte in fata acestor impulsuri si in final cedeaza, ajungand sa practice excesiv anumite comportamente sau acte mentale. Psihoterapia cognitiv-comportamentala si-a dovedit eficienta in tratamentul tulburarii obsesiv-compulsive. Aceasta se bazeaza pe tehnici de expunere si inhibare a compulsiilor. Pacientul invata gradat sa reziste anxietatii si tentatiei de a practica ritualurile, pana ce obsesiile isi vor pierde din intensitate. Psihoterapia cognitiv- comportamentala presupune evaluarea obsesiilor si compulsiilor, automonitorizare, angajarea graduala la situatii anxiogene pe care pacientul invata treptat sa le gestioneze, inlaturarea gandurilor si convingerilor negative, disfunctionale. Este important ca persoanele ce se confrunta cu astfel de probleme sa inteleaga ca gandurile obsesive sunt simple ganduri, nu sunt periculoase si nu au nici o semnificatie in realitate. Majoritatea oamenilor au la un moment dat astfel de ganduri pe care cei mai multi reusesc sa le ignore. Ceea ce este negativ sunt tocmai ritualurile (compulsiile) folosite ca masuri de precautie. Utilizand aceste masuri de preventie, se creeza un cerc vicios, mentinandu-se acele temeri. Psihoterapia cognitiv-comportamentala da rezultate foarte bune in tratamentul tulburarii obsesiv-compulsive. Durata unei sedinte de psihoterapie este de 50 de minute . De regula sunt necesare 15-20 de sedinte, cu o frecventa saptamanala. In concluzie, psihoterapia este necesara in tratamentul sindromului obsesiv-compulsiv, scopul terapiei fiind de reducere a simptomelor si prevenire a recaderilor.