Sub aparenta unei mici probleme de conduita de alimentatie considerata de foarte multe persoane “mofturi feminine”, se poate ascunde o adevarata suferinta. Bulimia nervoasa se caracterizeaza prin episoade recurente de supraalimentare (ingestia unei cantitati neobisnuit de mari de alimente) si comportamente compensatorii utilizate cu scopul prevenirii cresterii in greutate (voma autoindusa, abuz de laxative, diuretice, exercitii fizice intense, dieta). Autoevaluarea acestor persoane este influentata in mod exagerat de greutatea corporala. Aceste persoane se tem ca se vor ingrasa si toata viata lor se centreaza pe acest aspect. Acestea au anumite distorsiuni ale imaginii corporale, percepandu-se ca avand o greutate mai mare decat cea reala. Debutul bulimiei are loc de regula in adolescenta, iar dupa aproximativ 3 ani de la debut, aceasta tulburare atinge intensitatea maxima. Episoadele de supraalimentare au loc frecvent, fiind caracterizate prin consumul exagerat de alimente pe o perioada de timp limitata (de exemplu, o ora). Aceste episoade de mancat compulsiv sunt planificate (alegerea si procurarea alimentelor “interzise”, alegerea momentului astfel incat sa nu existe riscul intreruperii), dar pot fi si spontane. Persoana are sentimentul de lipsa a controlului privind apetitul alimentar. In aceste episoade pot fi consumate alimente la care si-au autoimpus restrictii (dulciuri, grasimi). Aceste alimente sunt consumate cu rapiditate. La inceput consumul acestor alimente creeaza placere, insa, la un moment dat, persoana isi pierde gustul si mananca si mai repede, resimtand dezgust, panica si amaraciune. Reprezinta un atac de furie impotriva propriului corp. Mecanismele compensatorii pot fi diferite de la caz la caz. Unele persoane apeleaza la mecanisme de tip purgatie (varsaturi autoinduse, abuz de laxative, clisme, diuretice), altele recurg la diete extrem de restrictive sau la exercitii fizice intense. Aceste persoane prezinta o variatie mare a greutatii corporale, insa reusesc sa-si mentina greutatea in anumiti parametri. Cauzele aparitiei bulimiei Cauzele acestei tuburari de conduita alimentara sunt reprezentate in special de influentele sociale, dar si de anumiti factori psihologici. Societatea contemporana promoveaza prin diverse mijloace un tip ideal de frumusete caracterizata printr-o greutate sub medie. Aceste presiuni socioculturale ce pun accent pe idealizarea formei si a greutatii corporale pot conduce la dezvoltarea tulburarilor de conduita alimentara la anumite persoane cu o anumita vulnerabilitate. Influentele sociale sunt date de presiunea asupra supletii corporale, modele promovate de mass media (ce au o greutate sub medie), standarde impuse de practicarea unor sporturi precum balet, gimnastica, etc. De asemenea, persoanele care s-au confruntat anterior cu supraponderalitatea sau obezitatea au risc crescut de a dezvolta bulimie (datorita temerii de a nu se ingrasa din nou). Aceasta cu atat mai mult daca acea persoana s-a simtit marginalizata sau a fost tinta ironiilor pe tema greutatii. Asadar, presiunea sociala cantareste foarte mult in dezvoltarea unor astfel de tulburari de conduita alimentara. Factorii psihologici pot fi reprezentati de distorsiuni cognitive, ganduri negative disfunctionale, sentimente de neajutorare, lipsa de speranta, idei de autodevalorizare, probleme de identitate. Prezenta unor tulburari afective (de exemplu, tulburarea maniaco-depresiva) in randul rudelor de gradul I poate reprezenta un factor favorizant al dezvoltarii bulimiei. De asemenea, tipul de personalitate poate influenta comportamentul bulimic. Se pare ca persoanele bulimice sunt extroverte si mai impulsive, in timp ce anorexicii sunt mai introverti si obsesionali. Psihoterapia cognitiv-comportamentala in tratamentul bulimiei Este important ca acestea sa-si recunoasca problema si sa ceara ajutor. Desi pentru acestea criteriul sanatatii nu exista, este importanta constientizarea complicatiilor somatice secundare. Tratamentul bulimiei nervoase este complex, necesitand o abordare interdisciplinara. Psihoterapia cognitiv-comportamentala este considerata tratamentul cel mai eficient in cazul bulimiei nervoase. In primul rand este esential ca persoanele ce se confrunta cu bulimia sa inteleaga ca aceste comportamente compensatorii reprezinta o falsa salvare ce conduce la crearea unui cerc vicios ce faciliteaza episoadele de mancat compulsiv. Restrictiile alimentare nu fac decat sa mentina aceste episoade de ingestie exagerata de alimente. Impunerea foamei si restrictiile alimentare (de exemplu, eliminarea dulciurilor din meniu), conditioneaza apetitul crescut, favorizand episoadele de supraalimentare. Identificarea distorsionarilor cognitive este un aspect foarte important in psihoterapia cognitiv-comportamentala. De exemplu, faptul ca a mancat o prajitura este evaluat ca fiind un esec, caci persoanele respective au un stil de gandire in termeni extremi si absoluti, de genul “ Alb sau negru”, “Totul sau nimic”. Asadar, faptul ca nu a respectat dieta cu strictete este evaluat ca fiind o ruinare a dietei. Considerand dieta ca fiind ruinata, au tendinta de a cadea in cealalta extrema si mananca foarte mult, in special alimentele interzise. Gandurile negative legate de autoevaluare (de exemplu, “ M-am ingrasat cu 2 kilograme, deci nu valorez nimic”) si de evaluarea situatiilor cu care se confrunta au rol important in mentinerea problemei. De aceea, dupa identificarea lor, aceste persoane invata sa le puna la indoiala si sa le inlocuiasca cu altele mai realiste sau mai adaptative. Planificarea meselor este foarte importanta pentru prevenirea episoadelor de supraalimentare. Impreuna cu terapeutul vor fi stabilite numarul de mese (ce vor avea loc la ore fixe), cat si continutul acestor mese. Pacientul isi va automonitoriza progresele prin notarea zilnica in jurnalul de terapie a numarului de mese, a alimentelor consumate la fiecare masa, frecventa comportamentelor compensatorii (varsaturi, utilizarea laxativelor, diureticelor, sport excesiv), etc.