Psihoterapia este o metoda de interventie benefica pentru refacerea copiilor care se confrunta cu doliul. Doliul este reactia intensa de durere ca raspuns la o pierdere majora. Interventia este necesara inca din primele faze, deoarece copilul dispune de capacitati limitate de confruntare cu pierderea. Gestionarea gresita a acestei experiente poate aduce pe viitor sentimente de furie, anxietate sau depresie. Copiii care au suferit pierderea unei persoane dragi, fie ca este vorba de un parinte, frate, sora, bunic sau prieten apropiat, poarta rani sufletesti ce au nevoie de vindecare. Cele mai dureroase traume sunt cele provocate de pierderea timpurie a unuia dintre parinti sau frati. Perioada de doliu dureaza de regula cateva luni, fiind caracterizata prin tristete, planset, disperare, furie, apatie, reactii de negare. Pot aparea si simptome precum anxietatea de separare, tulburari de somn, comportamente regresive, somatizare (transpunerea unei suferinte psihice intr-o boala fizica). Adultii implicati in ingrijirea copilului il pot ajuta sa depaseasca doliul recunoscandu-i si intelegandu-i suferinta, ascultandu-l, oferind informatiile de care acesta are nevoie pentru intelegerea celor intamplate. Lasati-l sa participe la durerea familiei, sa puna intrebari (adultii vor raspunde cu sinceritate si claritate), ajutati-l sa-si exprime sentimentele si sa planga (toate acestea fac parte din procesul de vindecare). Nu minimalizati suferinta lor, chiar daca acestia nu isi exprima durerea. Pot trece printr-o faza de negare care ii ajuta mai usor sa faca fata situatiei si sa tina durerea la distanta. Ei se pot comporta ca si cum durerea a fost uitata, pot evita sa discute despre evenimentul tragic, sa nu prezinte interes pentru ceea ce se intampla in jurul lor, sa se comporte ca si cum ar fi rupti de realitate, sa refuze sa creada ca persoana draga nu mai este disponibila pentru ei. Altii recurg la distragerea atentiei de la evenimentul dureros prin ocuparea timpului cu diverse activitati (in scopul blocarii suferintei). Unii copii pot trai intense stari de ingrijorare legate de propria moarte. Reasigurati-i ca acest lucru este un eveniment indepartat. Atunci cand doliul se prelungeste fiti vigilenti si incercati sa observati daca acel copil prezinta idei de lipsa de valoare, tristete accentuata, ideatie suicidara, agitatie, tulburari de somn, apatie, scaderea potentialului energetic, modificarea apetitului. In acesta caz, ar putea fi vorba despre o depresie si de aceea este necesar in mod obligatoriu un consult de specialitate si tratament. Rolul psihoterapiei este de a-l sprijini pe copil sa integreze pozitiv pierderea si de a dezvolta strategii de a face fata situatiei. Este foarte important ca apartinatorii sa participe la psihoterapie. Prezenta acestora este necesara la prima sedinta de evaluare, apartinatorii fiind cei care pot oferi informatii utile pentru demersul psihoterapiei. Apoi, la un interval de cateva sedinte (de regula o data pe luna) ingrijitorii sunt invitati la cabinetul de psihoterapie pentru a evalua progresele si pentru a stabili un plan de actiune comun. De regula sunt utilizate strategii si tehnici adaptate nevoilor si nivelului de dezvoltare al copiilor: relatarea verbala a evenimentului dureros, resemnificarea evenimentelor, inlaturarea gandurilor si covingerilor disfunctionale (de invinovatire a celorlalti, de autoculpabilizare), povestile terapeutice, desenul, modelajul, dramatizarea, jocul de rol, exercitii de relaxare (utile pentru diminuarea anxietatii), imagerie dirijata, insusirea unor strategii de rezolvare de probleme. Pentru copiii care isi exprima durerea prin regresie comportamentala (reactii agresive de lovire sau muscare a celorlalti, stereotipii, discontrol urinar) este utila terapia prin joc, oferind acestora posibilitatea de a-si exprima durerea intr-un mediu controlat. In concluzie, psihoterapia este un demers necesar pentru depasirea traumelor emotionale, asfel incat sa permita functionarea si evolutia fireasca a copilului afectat.