Psihoterapia cognitiv-comportamentala este o forma de psihoterapie ce are la baza un important suport stiintific. Acest tip de psihoterapie pune accent mare pe flexibilizarea gandurilor disfunctionale ce sunt responsabile de disconfortul emotional, comportamentele dezadaptative si trairile fiziologice intense.
Nu evenimentele din jur sunt cele care ne cauzeaza emotiile si comportamentele, ci felul in care le interpretam (cognitia). De exemplu, divortul poate fi interpretat de catre o persoana ca fiind o oportunitate de a intalni o alta persoana mai compatibila, iar pentru o alta persoana divortul poate reprezenta o catastrofa, gandind ca va trai toata viata in singuratate. Asadar, desi cele doua persoane s-au confruntat cu situatii asemanatoare, datorita modului de gandire, acestia vor experimenta emotii si comportamente diferite. Sunt foarte multe sanse ca prima persoana sa se adapteze mai bine situatiei decat cea de-a doua, care poate experimenta depresia. In concluzie, acelasi eveniment este interpretat diferit, iar consecintele emotionale si comportamentale sunt diferite.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala isi propune identificarea si contraargumentarea gandurilor si convingerilor negative si rigide si inlocuirea lor cu altele mai adaptative.
Durata procesului terapeutic
Psihoterapia cognitiv-comportamentala este considerata o psihoterapie de scurta durata. Numarul de sedinte este stabilit in functie de problematica fiecarui client in parte.
Intr-un studiu realizat de Howard si colaboratorii (1986), reese ca 50 % dintre pacientii care fac psihoterapie cognitiv- comportamentala se amelioreaza dupa a 8-a sedinta, iar 75% dintre pacienti se amelioreaza dupa a 26-a sedinta.
O sedinta de psihoterapie cognitiv-comportamentala dureaza de regula 45-50 de minute, cu o frecventa saptamanala. In anumite cazuri sunt necesare doua sedinte pe saptamana.
Cui se adreseaza psihoterapia cognitiv-comportamentala?
Studiile arata ca psihoterapia cognitiv-comportamentala si-a dovedit eficienta in tratamentul anxietatii, a fobiilor, depresiei, tulburarea obsesiv-compulsiva, tulburarile de conduita alimentara, hipocondria, cleptomania, etc.
Aceasta psihoterapie este recomandata si celor care vor sa se dezvolte, sa invete sa-si gestioneze furia, pentru managementul stresului, pentru rezolvarea problemelor de cuplu, pentru depasirea si rezolvarea unor probleme de viata.
Beneficiari pot fi adultii (psihoterapia individula pentru adulti), copiii si adolescentii (psihoterapia copiilor si adolescentilor), cuplu (psihoterapia de cuplu) sau intreaga familia psihoterapia de familie).
Relatia terapeutica
Terapeutul specializat in psihoterapia cognitiv-comportamentale are rolul de a-l ajuta pe client sa devina propriul sau psihoterapeut. Acesta il invata pe pacient elementele de baza ale unui model de gandire sanatos. Relatia dintre cei doi este activa, bazata pe colaborare. Pacientii trebuie sa constientizeze problemele pe care le au si sa participe activ la schimbarea gandirii si a comportamentului lor. Acestia transpun cele achizitionate in sedintele de terapie prin intermediul sarcinilor pentru acasa.
