Psihoterapeutul si actul psihoterapeutic in sine, pot influenta atat optiunea de a intra in psihoterapie, cat si comportamentul persoanei ce se angajeaza intr-un demers terapeutic.
Insa, exista mai multe mituri ce pot influenta optiunea pentru psihoterapie, cat si procesul psihoterapeutic. Aceste convingeri gresite pot da nastere unor prejudecati nejustificate, pot impiedica anumite persoane sa apeleze la psihoterapie si creeaza asteptari nerealiste ce pot sabota terapia.
Cele mai frecvente mituri despre psihoterapeuti:
1 .Psihoterapeutul este un vrajitor
Dati-va timp pentru schimbare…nu va puteti vindeca ca printr-o magie. Psihoterapia nu este o bagheta magica, ci este un efort sustinut, castigurile terapeutice reflectand eforturile unite ale pacientului impreuna cu terapeutul sau. Asadar, asteptarile nerealiste de a va schimba inca din primele sedinte pot sabota terapia si pot crea sentimente de dezamagire. Succesul terapiei depinde foarte mult de abilitatea de a avea rabdare sa parcurgeti fiecare etapa…mai ales atunci cand problema s-a format in timp.
2. Psihoterapeutul este o persoana care asculta pasiv ceea ce ii povestesti
Ascultarea face parte din terapie, insa este o ascultare activa, prin care psihoterapeutul incearca sa inteleaga problema clientului, sa perceapa lumea interioara a pacientului. De asemenea, psihoterapeutul intervine cu intrebari, cu interpretari, ofera oglinzi (astfel incat pacientul sa constientizeze anumite lucruri). Ascultarea activa este doar una dintre multele metode utilizate in psihoterapie. Psihoterapia inseamna mult mai mult de atat, iar sarcinile terapeutului sunt mult mai complexe. In primul stadiu se face un interviu in care psihoterapeutul va culege informatii despre client, informatii ce vor servi demersului terapeutic. In urma acestui interviu se face o lista de probleme asupra carora se va lucra in psihoterapie si se stabilesc obiectivele terapeutice. In urmatoarele sedinte se va lucra asupra acestor probleme, utilizandu-se diverse tehnici terapeutice: experimente in plan comportamental, exercitii de identificare si combatere a gandurilor negative, exercitii de automonitorizare, exercitii de relaxare, joc de rol, dialog, etc.
3. Psihoterapeutul este un prieten platit
In primul rand, psihoterapeutul nu este un prieten, ci un expert care vine in intampinarea ta spre a gasi rezolvarea problemelor cu care te confrunti. In al doilea rand, psihoterapeutul nu face psihoterapie pentru bani. Este adevarat ca psihoterapeutul percepe o anumita suma de bani pentru terapie, ca oricare alt om care doreste a fi rasplatit pentru munca sa. Insa,daca scopul ar fi fost acesta, sa castige multi bani, cu siguranta si-ar fi ales sa faca cu totul altceva. A fi psihoterapeut presupune multe sacrifiicii, inclusiv financiare.
4. Terapeutul este insensibil la emotile clientului
Desi terapeutii incearca sa nu arate sentimentele si emotiile, impunandu-si autocontrolul, exista si mici scapari. Este greu sa intri in contact cu clientii si cu povestile lor de viata si sa nu te lasi afectat.
5. Psihoterapeutii nu pot fi influentati de clienti
Psihoterapeutii pot fi influentati de clienti tot asa cum clientii sunt influentati de terapeuti. Clientii sunt cei care ne invata cum sa devenim mai buni in profesia noastra. Clientii ne transforma prin povestile lor de viata, invatam din experientele lor. Descoperim cu ajutorul acestora lucruri noi, luam contact cu culturi si valori diferite.
6. Psihoterapeutul este un bun sfatuitor
Un terapeut bun nu va incerca sa va dea sfaturi, ci va va sprijini in gasirea propriilor solutii si va va ajuta sa va asumati consecintele propriilor alegeri.
7. Psihoterapeutul este atotstiutor
Este o eroare sa consideram ca psihoterapeutii sunt perfecti. Psihoterapeutii sunt fiinte umane, supuse greselilor. Indiferent de studii, formare si autoanaliza, terapeutul nu poate fi atotcunoscator si perfect echilibrat. Este adevarat ca, prin natura profesiei, acestia lucreaza permanent la propria dezvoltare si optimizare personala, dar asta nu inseamna ca nu au si ei propriile vulnerabilitati.
