Independenta copilului - o munca sustinuta

  Cum sa incurajez independenta copilului? - este intrebarea pe care si-o pun multi dintre parintii care isi doresc un copil autonom si responsabil. Ei stiu ca la un moment dat va trebui ca micutii lor sa zboare pe propriile aripi. Vor reusi sa zboare pe propriile aripi numai in urma unor incercari, acumulari de experiente, sarcini ce l-au responsabilizat si au incurajat independenta copilului.  

Iata cateva trucuri ce pot asigura independenta copilului tau:

• Incurajati-l sa se angajeze in noi experiente

Acest lucru ii va da curaj si incredere sa se mobilizeze si in alte situatii. In plus, el va deveni tot mai constient de ceea ce stie sa faca si va fi dornic sa incerce si alte lucruri noi.

• Ofera-i modele de comportamente

Atunci cand parintele este increzator in fortele proprii si se arata stapan pe sine, copilul ii urmeaza exemplul. Copiii nu fac ce zic parintii, ci ceea ce fac parintii. Asadar, exemplul personal pe care i-l oferiti poate influenta independenta copilului!

• Invitati-l sa participe la decizii!

In primul rand invatati-l sa ia decizii invitandu-l sa gasesca cat mai multe alternative la problemele cu care se confrunta. Apoi, sa o aleaga pe cea mai buna dupa ce a constatat care sunt avantajele si dezavantajele fiecarei alternative. De asemenea, util ar fi sa-l lasati sa participe la luarea deciziilor cu privire la modul de petrecere a timpului liber, alegerea vestimentatiei, alegerea jucariilor, etc. Insa, indicat ar fi sa existe un echilibru intre acordarea libertatii de a alege (in conformitate cu varsta copilului) si comunicarea cu copilul in ceea ce priveste alegerile pe care intentioneaza sa le faca. In timp, copilul va reusi sa gasesca solutii mai usor, va lua decizii la timp si chiar va invata sa le si justifice. Acestea sunt elemente esentiale ce favorizeaza independenta copilului.

• Ajutati-l sa reflecteze asupra propriilor solutii!

Nu sariti prea repede cu solutiile voastre pentru problemele cu care se confrunta. De exemplu, daca micutul dumneavoastra se plange ca il loveste un copil de la gradinita, util ar fi sa-l intrebati cum se intampla de acel copil il loveste doar pe el (astfel il ajutam sa-si dea seama care e contributia lui in problema, oferindu-i oportunitatea sa gaseasca propriile solutii). De asemenea, evitati o atitudine intruziva si incercati sa interveniti doar atunci cand acesta pare in mode evident depasit de situatie.

• Lasati-i sa suporte consecintele faptelor lui

Pentru a incuraja independenta copilului este nevoie sa-l lasam uneori sa suporte consecintele actelor lui. Astfel, va invata ca trebuie sa se bazeze pe el insusi, si nu pe altii. De exemplu, daca si-a uitat jucaria acasa, nu va intoarceti dupa ea…chiar daca va incerca sa va convinga tipand si plangand. Profitati de aceasta greseala si sfatuiti-l ca data viitoare sa aiba grija sa-si ia jucaria de acasa, caci e jucaria lui. Ajutati-l sa invate sa piarda, caci nu poate castiga intotdeauna.  Ajutati-l sa relativizeze greselile, caci aceasta il va pregati pentru viata.

• Ajutati-l sa devina responsabil!

Independenta copilului poate fi observata intr-un mod evident prin felul in care acesta se angajeaza in responsabilitatile cotidiene (deprinderi de igiena, stransul jucariilor, a se imbraca singuri). Acest gen de responsabilitati sunt importante pentru conturarea autonomiei si a sentimentului de competenta legata de activitatile respective. Nu faceti lucruri in locul lui, chiar daca e neindemanatic. Un copil este foarte mandru sa arate ca stie sa se spele pe maini, ca stie sa manance singur, ca stie sa-si puna tricoul singur, etc. Incurajati independenta copilului oferindu-i mici sarcini pe care sa le rezolve singur. Astfel, cu fiecare reusita va invata ca poate sa faca mai mult si va fi dornic sa se angajeze si pentru alte responsabilitati. De aceea, pentru a evita descurajarea din cauza unui esec ar fi de ajutor sa incepeti cu ceva usor, dupa care sa cresteti gradat dificultatea sarcinii. De exemplu, puteti incepe prin a-l ruga sa faca ordine intr-un raft cu jucarii, apoi in tot dulapul cu jucarii, ca mai tarziu sa-i cereti sa faca ordine in camera de joaca. Reusitele din copilarie influenteaza stima de sine a copilului si-l incurajeaza sa incerce si alte experiente.

• Comunicati intr-o maniera pozitiva!

Ajutati-l sa-si cunoasca preferintele si sa le exprime liber, sa-si exprime nelinistile si temerile. Aratati-i ca va doriti sa-l ascultati. Evitati o atitudine dominatoare, predicile, jignirile. Formulari de genul "Tu sa taci ca acum vorbesc eu!" nu va ajuta sa aveti o comunicare deschisa cu micutul dumneavoasta. Comunicarea poate fi favorizata de apropierea si coborarea la nivelul inaltimii lui.

• Alimentati-i curiozitatea

Este util ca atunci cand copilul refuza anumite lucruri noi, sa nu-l fortam, ci sa-i alimentam curiozitatea. Multi copii au fost curiosi si dornici sa manance spanac dupa ce personajul Popeye Marinarul le-a starnit curiozitatea.

• Valideaza-l!

Copiii au nevoie de recunoastere, de validare. Micile lor reusite au nevoie de lauda sau recompensa. Astfel, copilul isi va dori sa faca si mai mult data viitoare. Lauda-l si incurajeaza-l chiar si atunci cand nu reuseste sa duca la capat o sarcina. Putem sa-l laudam pentru incercare, pentru ce-a fost bun, pentru curaj si ambitie.

• Dati-i sansa sa negocieze

Accentul pus pe reguli fara a-i oferi posibilitatea de a negocia nu dezvolta independenta copilului. Ba chiar mai mult, impunerea lor fara explicatii poate conduce la rebeliune din partea acestora. Incercati sa nu le impuneti reguli care nu au sens, doar pentru a va exercita puterea. Exersati autoritatea negociata prin a-i explica care sunt limitele, de ce este nevoie de aceste reguli, consultandu-l , ascultandu-i parerea.

• Ofera-i afectiunea de care are nevoie!

Afectiunea este o necesitate a copilului , atasamentul dintre mama si copil constituind punctual crucial in structurarea personalitatii acestuia.        

• Trebuie subliniat ca toate aceste lucruri trebuie sa tina cont de varsta copiilor si de nivelul lor de dezvoltare!

In concluzie, independenta copilului se afla in stransa legatura cu stilul parental, respectiv cu un mod democratic de relationare cu copilul. A-i invata pe copiii nostri sa devina autonomi inseamna o munca sustinuta, deoarece nu intodeauna stim care e masura potrivita. Insa, merita efortul nostru deoarece de asta depinde dezvoltarea copilului. Daca va simtiti depasiti de situatie, cereti sprijinul unui consilier in educatie parentala, unui psiholog sau psihoterapeut!