Fobia sociala poate crea neajunsuri extrem de mari, uneori transformandu-se intr-o adevarata suferinta ce apasa pe functionarea sociala a persoanei. Multi dintre noi au resimtit la un moment dat teama si frica de anumite situatii sociale. Poate cu totii am simtit aceste emotii atunci cand urma sa tinem un discurs, sa participam la o sedinta, sa cerem o marire de salariu sau sa sustinem un examen. Aceasta frica apare cand suntem supusi privirii sau evaluarii celorlalti. Este o emotie resimtita uneori in situatii banale, cum ar fi cea de a plati o factura, de a invita un coleg la o cafea sau de a cere lamuriri in timpul unui seminar. Este ceea ce numim anxietate sociala. Intr-o forma mai accentuata, aceasta ia amplitudinea unei fobii – fobia sociala. Jena si disconfortul resimtit pot lua dimensiunile unei angoase sau chiar a unei panici. Datorita acestora, in plan comportamental apar reactii de evitare a acelor situatii sociale, accentuindu-se tendinta de izolare sociala. Cauzele anxietatii sociale sunt legate de faptul ca aceste persoane isi doresc foarte mult sa faca impresie favorabila celorlalti, impresie acompaniata de teama ca nu vor reusi acest lucru.

Situatiile sociale declansatoare de anxietate pot fi diverse:

• A fi privit in timp ce realizeaza o performanta- realizarea unei sarcini in prezenta unei persoane sau a mai multor persoane (de exemplu, a vorbi in public); • Situatii de afirmare (exprimarea unei pareri); • A relationa cu cineva (de exemplu, a initia o conversatie); • A fi observat in timpul efectuarii unor actiuni banale, precum a scrie sau a manca; Temerile ce stau la baza sunt diverse : • Teama de critica; • Teama de singuratate; • Teama ca ceilalti nu-l agreeaza; • Teama de a nu parea ridicol; • Teama de a fi respins; • Teama ca va fi descoperit cum este este cu adevarat.

Psihoterapia in tratamentul fobiei sociale

Vestea buna este ca exista solutii ! Psihoterapia cognitiv-comportamentala si-a dovedit eficienta in tratamentul acestei suferinte. Una dintre cele mai importante aspecte din demersul terapeutic este infruntarea progresiva a situatiilor anxiogene, caci anxietatea se diminueaza prin obisnuire. Convingerile si gandurile negative de tipul “Sunt ciudat/a”, “Nimeni nu ma agreeaza” activeaza anxietatea. De asemenea, regulile rigide de tipul “Trebuie sa fac tuturor o impresie buna!”,“Nu trebuie sa manifest niciodata semne de nervozitate!”, creeaza presiune si genereaza anxitatea legata de situatiile percepute ca amenintatoare. Odata identificate, convingerile si gandurile negative sunt puse la indoiala si contraargumentate astfel incat sa se produca o flexibilizare a lor, ceea ce ar genera reactii mai adaptate. Un alt aspect important este eliminarea comportamentelor de evitare ce impiedica infirmarea convingerilor negative. De exemplu, o persoana care evita sa vorbeasca in public si care nutreste convingerea ca ceilalti vor rade de el, va fi incurajat sa initieze acele conversatii pe care le evita. Asadar, acestea vor invata sa suporte disconfortul pe termen scurt, astfel incat sa reduca disconfortul pe termen lung. Uneori, este necesara si exersarea unor abilitati de interactiune sociala. Aceasta sunt explicate in timpul terapiei, exersate prin joc de rol si transpuse in viata cotidiana prin sarcini intre sedinte.