Atacul de panica
Atacul de panica este o adevarata forte mutilanta a anxietatii si a stresului de zi cu zi. Datorita atacurilor de panica multe persoane nu se mai pot bucura de activitatile si relatiile de zi cu zi, isi acapareaza mintea cu preocupari extenuante si frici irationale.
Pentru a putea vorbi de o
tulburare de panica este necesar ca in decurs de 4 saptamani persoana sa fi avut cel putin un atac de panica pe saptamana sau un singur atac pe luna, care sa fie urmat de modificarea comportamentului si ingrijorari legate de aparitia unui nou atac de panica.
In plin atac de panica, persoana este in stare de alerta psihica, poate avea senzatii de sufocare, dureri sau disconfort abdominal, palpitatii sau senzatia ca inima i se opreste, senzatia de greata, senzatia de plutire, ameteala, tremor, valuri de frig sau de caldura, senzatia de amorteala.
In timpul atacului de panica isi imagineaza consecinte catastrofale (“ca va muri”, “va face un atac de cord”, “va face un accident cerebral”, “ca va innebuni”,etc.). Subiectul este hipervigilent la ceea ce se intampla cu corpul sau: verifica pulsul, aspectul in oglinda, sta neclintit sau se agita, cauta sa observe toate senzatiile propriului corp. Faciesul exprima panica, frica, spaima. Cere ajutorul celorlalti in mod insistent si apeleaza la interventia cadrelor medicale.
Atacul de panica poate aparea in cadrul anxietatii generalizate (tendinta de ingrijorare excesiva pe diverse teme), in cadrul tulburarilor fobice (frica irationala in legatura cu un obiect), in depresie, etc.
Probabilitatea aparitiei unui atac de panica este marita de faptul ca persoana manifesta ingrijorarea legata de posibilitatea aparitiei unui alt atac de panica, de faptul ca devine incordat atunci cand se afla in circumstantele in care s-a produs anterior o criza, de tendinta de a-si orienta atentia si de a-si analiza senzatiile corporale (pe care le percepe ca fiind indici ale unui nou atac de panica). Treptat, poate aparea tendinta de a evita contextele in care au aparut atacurile de panica. Extinderea acestor situatii de evitare conduce la instalarea agorafobiei (teama de a parasi domiciliul, de a se afla intr-o multime, in locuri de unde poate iesi greu sau nu poate primi ajutor la timp, precum mijloacele de transport in comun sau un supermarket). Atacul de panica poate aparea mai rar si noaptea.
Sfaturi utile pentru gestionarea atacului de panica:
1. Nu va lasati intimidati de aceste atacuri de panica. Teama de atacul de panica este un aspect ce mentine problema. Desi trairile din timpul unui atac de panica sunt neplacute, acestea nu sunt periculoase.
2. Este de preferat sa renuntati la comportamentele de asigurare pe care le utilizati pentru a preveni un atac de panica (utilizarea tranchilizantelor, al alcoolului, etc.).
3. Atunci cand survine atacul de panica nu iesiti din situatie…ramaneti in locul in care va aflati si incercati sa-i faceti fata. Lasati aceste trairi se se deruleze. Iar daca s-a declansat atacul de panica, inspirati adanc si expirati prelungit, spunandu-va in gand: “Calm!”
4. Apelati la psihoterapie, pentru a invata gestionarea atacurilor de panica si pentru a descoperi cum sa va controlati anxietatea.
Psihoterapia in atacul de panica
Psihoterapia in tratamentul atacului de panica este foarte eficienta. Conform ipotezei cognitiv-comportamentale, atacul de panica este datorat interpretarii eronate a senzatiilor corporale si psihice ce apar pe fondul unei perioade de stres. Aceste senzatii sunt interpretate de catre persoanele in cauza ca fiind semne ale unei catastrofe iminente, ceea ce produce exacerbarea anxietatii.
In cadrul terapiei veti invata cum sa gestionati atacul de panica, veti avea ocazia sa constientizati factorii ce mentin atacul de panica, veti descoperi care sunt gandurile si convingerile care va alimenteaza ingrijorarile si starile paralizante de panica. Strategiile utilizate in tratamentul tulburarii de panica sunt variate: exercitii de respiratie pentru gestionarea atacurilor de panica, exercitii de relaxare, experimente in sfera comportamentala in vederea infirmarii convingerilor eronate pe care le nutresc deseori persoanele cu atacuri de panica, dezvoltarea unui stil de gandire realist, sarcini comportamentale, jurnale de automonitorizare, prevenirea recaderilor,etc.
